Să învățăm împreună!

Cheia succesului în orice domeniu este credința!

Să crezi că poți!

Pentru că, un om care crede cu adevărat în ceea ce face este de neoprit.

Poate mai are încercări , pietre de care se poticnește în drumul lui dar acestea sunt firești și sunt doar pentru a-i întări convingerea că poate rezolva problemele ivite în drumul lui de a fi mai bun.

Dacă ești un om religios, credința ta este că Dumnezeu te va ajuta să treci peste obstacolele ivite. Avantajul tău este că nu ești singur. Cineva are tot timpul grijă de tine.

Elevii care învață pentru un examen știu însă că ajutorul de sus nu vine sub forma informațiilor. Știi vorba aceea: „Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă în traistă!”. Ajutorul vine sub alte forme: putere de muncă, luminarea minții, concentrare, liniște sufletească sau câte și mai câte alte forme poate lua acest ajutor.

Fiecare îl simte în felul lui.

Să faci un lucru și să nu fii singur este extraordinar.

Dar trebuie să vii și tu cu partea ta de muncă. Dacă nu ești singur, înseamnă că mai este cineva cu tine, nu? Și ce faci, îl lași pe el să facă toată treaba?

Hai să vorbim tot despre examene. Cine dă examenul ăla?

-Aaaaaa… Tu!

Păi atunci nu trebuie să înveți tu pentru examen? Deci trebuie să-ți faci și tu partea de treabă!

Cred că ai înțeles. Muncește ca și cum singura opțiune este reușita.

Cel mai important lucru pentru tine este să crezi că Dumnezeu te va ajuta să îți faci treaba, adică să te pregătești temeinic pentru examen.

Poate că ajutorul de care ai nevoie vine sub forma unei persoane care te poate îndruma, încuraja, care-ți poate explica pe limba ta lucrurile pe care nu le înțelegi, poate îți pică în mână o carte atât de bună și diferită de tot ce ai văzut până acum încât nu o mai poți lăsa din mână, poate găsești pe net un program de pregătire care se potrivește exact cu stilul tău de învățare sau poate găsești o comunitate online care s-a format datorită unui interes comun.

Toate acestea vin de la Dumnezeu, pentru că tu ai încredere că primești ajutorul.

Așa că, nu uita: fă-ți și tu partea ta de treabă.

Muncește cu încredere!

Dar ce te faci dacă nu ești un om religios? Ești singur?

În anii petrecuți la clasă (din 2001) am cunoscut mii de copii.

Elevii aflați în fața examenelor naționale reacționează diferit. Unii învață pentru că îi obligă părinții, alții pentru că nu vor să dezamăgească pe cineva, alții învață pentru că așa trebuie, adică pentru că așa se face, așa face toată lumea.

Cel mai ușor e să lucrezi cu elevii care știu ce vor: pentru că vor să-și continue studiile la o anumită școală și au nevoie de rezultate foarte bune sau pentru că vor să se pregătească pentru o anumită meserie și tot ce învață le va folosi în viitor sau pur și simplu sunt pasionați de un anumit subiect sau o anumită disciplină.

În orice școală vei găsi însă și elevi demoralizați, resemnați, care așteaptă să împlinească 18 ani pentru a putea lua singuri decizia de a renunța la școală.

Dar mai sunt și elevii care vor să-și continue studiile dar ei știu deja că nu vor reuși. Cumva, cineva le-a băgat în cap că nu se descurcă bine și că școala nu este pentru ei. Prin urmare, examenele nu sunt o prioritate și vor trata totul cu dezinteres și indiferență.

Adică asta vor să arate: că nu le pasă.

Dar eu am descoperit că nu e așa.

Am văzut de nenumărate ori cum tresar când își dau seama că ar putea promova examenele.

Am văzut în ochii lor acea licărire a speranței, a încrederii în forțele proprii, a dorinței de a reuși. Am văzut cum se naște și am mai văzut cât de puțin durează.

Copiii aceștia trebuie motivați constant, focul interior trebuie întreținut din exterior până devine suficient de puternic pentru a cuprinde toată ființa.

După aceea va arde singur.

Munca cea grea nu este de a-i da informația, ci de a-l face să se țină de un plan, de a-l motiva să parcurgă tot drumul, să finalizeze călătoria.

Pe acești copii îi motivează exemplele de succes. Vor să vadă că se poate, vor rezultate palpabile, vor să vadă că  drumul pe care merg este unul bătătorit, că alții au reușit când toată lumea le garanta că vor eșua.

Îmi place mult să lucrez cu copiii care se descoperă și își dau seama de potențialul lor.

Evoluția lor este fantastică.

În continuare o să-ți prezint câteva cazuri reale deși numele pe care le voi folosi vor fi altele.

Să-l cunoaștem pe Alin, un elev aflat în fața examenului de bacalaureat în anul 2014.

Alin își dorește să urmeze cursurile universitare de lungă durată într-o specializare umanistă, deci nu prea are nevoie de matematică. Pentru el, hopul cel mare este examenul de bacalaureat unde va susține în mod obligatoriu proba la matematică, nivel M2.

Din păcate este demoralizat, nu este sigur dacă se va înscrie la examen deoarece e convins că nu va promova. Evident, proba de care se teme este cea de matematică.

La mijlocul lunii ianuarie avem o discuție în care reușesc să-l motivez și să-i dau impulsul necesar pentru a se apuca de învățat. Stabilim o întâlnire și îi pregătesc un test tip de matematică din unul din anii anteriori.

După ce că e demoralizat, la test reușește să acumuleze un total de 30 puncte, cu tot cu cele 10 din oficiu.

Pe masa din fața lui sunt câteva culegeri iar el, privind spre ele, turuie vreo 5 minute despre eșecul său de la bac. A găsit atâtea argumente pentru care să renunțe încât m-a apucat râsul.

L-am lăsat să-și termine numărul apoi l-am întrebat:

-La celelalte discipline de examen te-ai testat?

-Da dar punctajele sunt mult mai bune. Rareori iau sub 7.

-Înseamnă că, pentru a promova examenul de bacalaureat ai nevoie doar de acel minim 5, nu?

-Așa e.

-Adică, dacă acum este luna ianuarie, ce zici, crezi că ești în stare să crești un punct până în februarie, adică într-o lună?

-Păi, cred că da…

-Aaa, și-ți mai rămân lunile martie, aprilie, mai și iunie pentru a crește cu încă un punct, nu?

În acel moment am surprins momentul acela de „aha” în care Alin realizează că are atitudinea greșită și adoptă instantaneu o nouă atitudine, orientată spre succes.

Îl ajut să-și facă un plan de învățare iar în vară promovează examenul cu 7 la proba de matematică. Mai mult, a ales să urmeze cursurile unei universități tehnice.

În fiecare an cunosc și lucrez cu astfel de elevi.

În continuare o să-ți prezint cazul Ancăi.

Anca este un caz special pentru că tocmai a terminat facultatea. A profitat de o oportunitate legală care-i permitea să urmeze o facultate chiar dacă nu a promovat examenul de bacalaureat, cu condiția de a-l promova înainte de a susține examenul de licență.

Evident, singura probă de care se poticnise a fost cea de matematică iar facultatea terminată nu avea nici o legătură cu științele exacte.

Mi-a cerut ajutorul pe la începutul lunii noiembrie dar, după o testare sumară am fost aproape sigur că, dacă nu va munci în ritmul cerut de mine va eșua.

Planul meu a inclus o perioadă de probă în care trebuia să se pună la punct cu calculele de numere reale și calculul algebric până în luna ianuarie.

A muncit cu sârg dar nu și-a îndeplinit planul, în sensul că nu am reușit să abordăm calculul algebric în termenul stabilit. Am hotărât să continuăm pregătirea și am modificat planul de învățare. Cum nu trebuia să mai învețe la alte materii și nu avea nici alte responsabilități, am avut posibilitatea de a-i mări volumul de muncă.

A meritat efortul, pentru că Anca a promovat examenul cu 5 iar acum se pregătește pentru examenul de licență.

Toată lumea e mulțumită.

Poate te întrebi dacă am avut și eșecuri. Aș fi ipocrit să spun că nu.

Dar procentul copiilor care au eșuat la examene este extrem de mic.

Și sunt două motive: primul este acela că am lucrat doar cu aceia care și-au dorit cu adevărat să aibă rezultate. Îmi dau seama foarte repede dacă-și asumă sau nu responsabilitatea pentru propriile rezultate; al doilea motiv este acela că nu le cer să ia 5.

Eu nu-i pregătesc pentru nota 5. Eu nu vreau să lucrez cu elevi care-și doresc doar 5.

La simulările de examen pe care le fac o dată la două săptămâni, eu cer progres astfel încât, cu cel puțin o lună înainte de examen, cea mai mică notă pe care o pot lua învățăceii mei trebuie să fie 9.

Alin, de exemplu, la ultimele teste înainte de examenul oficial a obținut punctaj peste 9 iar Anca peste 8.

În timpul examenului de bacalaureat pot exista diverse situații care te pot bloca pur și simplu, există emoțiile și factorul „noroc”, adică să „pici” sau nu pe subiect.

Ideea e că, odată ce ți-ai setat creierul că valoarea ta e de la 9 în sus, e puțin probabil să iei 4.

E valabil și invers.

În toate cazurile am avut aceeași abordare și am urmat același plan.

Pentru că vreau să discut mai departe doar cu cei interesați cu adevărat de subiect, o să trimit planul de învățare detaliat pe adresa de email.

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos și vei primi automat planul explicat pe mail.

Formularul este AICI

Dacă nu te așteaptă un examen dar ai totuși nevoie de ajutor la matematică, completează chestionarul de mai jos.

Durează un minut și datele îmi folosesc să știu cum te pot ajuta.

Te asigur că datele introduse de tine sunt confidențiale și le voi folosi doar pentru găsirea celor mai bune soluții educative pentru tine.

Cu prietenie,

Ruva Gabriel